craciun nicolae

70 ! Multumesc !

"E pacat sa mori fara sa fi trait. Nu esti raspunzator pentru ca te nasti, dar esti direct raspunzator pentru ce traiesti. Viata e un tipat intre doua taceri. Nu te intreba niciodata pe care drum sa o iei in viata, intreaba-te pe care sa n-o iei."

O seara frumoasa si un sfarsit de saptamana placut !

Un pluss si o zi placuta alaturi de cei dragi!

69........ 1. La un centru de cercetari nucleare directorul ingrijorat se adreseaza inginerilor:
- Baieti s-a blocat calculatorul, mai stie cineva cum se face o inmultire?

2. Medicul catre pacient:
- Aveti o boala contagioasa extrem de rara. O sa fiti mutat intr-o camera separata si acolo veti manca numai pizza si clatite.
- Si astea ma vor ajuta sa ma fac bine?
- Nu, dar asta-i singura mancare care incape pe sub usa.

3. Un om catre Dumnezeu:
- Doamne!
- Da!
- Ce inseamna pentru tine un milion de ani?
- O secunda.
- Dar un million de dolari?
- Un cent.
- Doamne, imi poti da si mie un cent?
- Asteapta o secunda!

4. Politistul, cu rasuflarea taiata sare intr-o masina si ii ordona soferului:
- Repede, urmareste masina din fata noastra, nu cumva sa o scapi din vedere!
- Fiti linistit, sunt tractat de ea.

5.. Pe Titanic, se pare ca a fost si un roman. Dupa impact, tipul ia o barca si vasleste disperat sa se salveze.
- Unde pleci, dom’le, ca mai sunt femei aici?
- Lasa-ma in pace omule, mie de femei imi arde acum?

6. Doi lilieci isi faceau siesta, atarnati intr-un copac cu capul in jos. “Auzi, care a fost cea mai naspa zi din viata ta?”
“Cand am avut diaree”…

7. Care sunt cele 3 faze ale sclerozei?
Faza intai: intri la toaleta, iti faci treaba si uiti sa tragi apa.
Faza a doua: intri, tragi apa si uiti de ce ai intrat.
Faza a treia: intri, termini treaba, tragi apa, dar uiti sa-ti dai jos pantalonii.

8. La un interviu:
- Si acum, daca aveti cumva vreo intrebare despre firma noastra…
- Pai… m-ar interesa sa stiu cam cati oameni lucreaza in firma dumneavoastra.
- In general, cam un sfert…

9. Patru prietene tinere si frumoase si-au petrecut concediul impreuna la mare, fara barbatii lor. La intoarcere, pe una dintre ele au apucat-o remuscarile:
- Fetelor, am sa-i povestesc lu’ barbatu’ meu de cate ori l-am inselat in concediu.
Bruneta: - Ce idioata!
Roscata: - Ce curajoasa!
Blonda: - Ce memorie!

10. La interviul pentru angajare:
- Sunteti casatorit?
- Nu.
- Ne pare rau, noi avem nevoie de persoane care sunt obisnuite sa se subordoneze…

11. Vine un student in caminul de fete. Paznicul intreaba:
- La cine mergeti?
Studentul:
- La cine ma sfatuiti?

12. - Imprumuta-mi 100$.
- Am numai 30.
- Da-mi 30, cu restul de 70 imi ramai dator.

13.Sotia unui informatician:
- Draga, du-te la magazin si ia salam. Daca au oua, ia zece. Programatorul ajunge la magazin:
- Aveti oua ?
- Da.
- Atunci dati-mi 10 salamuri….

14. Un programator merge la un altul sa-i ceara bani imprumut.
- Cat sa-ti dau?
- 500 de dolari.
- Stii ce? Iti dau 512 sa fie rotund…

15. De ce barbatii nu pot avea mai multe neveste ?
- Pentru ca ii protejeaza legea!

16. Merge pe strada o doamna cam plinuta. De ea se apropie un
cersetor:
- Doamna, de cinci zile nu am mancat nimic.
- Ehee, daca as avea si eu asa vointa…

17. Anunt la matrimoniale: “Caut sotie”
Mii de raspunsuri: “Ia-o pe-a mea!”

18. Un tip irascibil la magazin:
- Doamna, nervi aveti?
- Nu!
- Nu-i nimic, va fac eu…

19. Sir si John erau naufragiati pe o insula. Dupa multe luni John vine la Sir tipand:
- Sir, Sir, se vede un vapor la orizont!!! La care Sir ii spune cu un calm tipic englezesc:
- Linisteste-te John, ce n-ai mai vazut vapoare? O zi minunata !

68 plus


(…) Se spune că odată, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul. “Mamă! Mamă! Unde e Raiul?”, a întrebat copilul nerăbdător, a doua zi de dimineaţă, de cum se trezi. Dar mama, biata mamă, n-avea timp. Avea atâta treabă în gospodărie! Şi-atunci, s-a dus la tata, să-l întrebe. “Nu ştiu…, caută-l singur”, îi spuse acesta obosit şi se apucă mai departe de muncă.. “Unde? Unde e Raiul?” , îi întrebă copilul, aproape plângând, pe oamenii din sat.. Dar oamenii nu aveau timp de el, erau grăbiţi.. “Ce lume urâtă…”, îşi spuse pentru sine puştiul.
Ca să-l găseşti, trebuie să părăseşti satul acesta…, se-auzi glasul unui bătrân, ce-l privea demult. “Şi acolo, în pustie, după ce ai să mergi cale de o zi, ai să găseşti un om singur, ce stă într-o colibă. El o să-ţi spună unde este Raiul.”
Zis şi făcut. Şi a doua zi de dimineaţă, când părinţii lui nu se sculaseră încă, îşi luă o trăistuţă cu câteva merinde şi plecă furişându-se printre casele adormite, către pustie. În curând, soarele răsărise, iar în urma paşilor lui satul fusese acoperit de nisip. Merse ce merse şi, într-adevăr, către seară, ca prin minune, din pustia întinsă ţâşni o colibă. Mare îi fu mirarea bătrânelului ce locuia acolo de mulţi ani. “Ce te aduce pe-aici, copilule?”, îl iscodi acesta pe micul călător. “Vreau să găsesc Raiul, răspunse copilul, şi cineva mi-a spus că tu ştii cum trebuie să ajung”. Bătrânul tăcu, îl privi adânc, apoi îi spuse: “Acum hai să mănânci ceva şi să te culci, că oi fi obosit. Mâine în zori o să plecăm împreună către Rai”.
Noaptea trecu repede.. De data asta, el, copilul, n-avu nici un vis. De fapt, nici n-a dormit. A stat aşa, cu ochii deschişi, aşteptând ziua. Bătrânul ştia. Iar către zori, pustia primea în pântecul ei două siluete, ce se porniseră la drum. Merseră ce merseră şi, către seară, dintre nisipuri, puştiul văzu cum se ridică nişte ziduri de piatră şi o clădire mare, cu o cruce în vârf. “Ce este aceasta?”, întrebă copilul. Aceasta este o mănăstire, spuse bătrânul. De-aici începe poteca către Rai.” Şi-apoi, bătrânul mănăstirii îl primi pe micuţul care nu ştia nimic de rosturile de acolo.. Şi ce-am să fac aici?”, întrebă copilul. “Deocamdată, să faci curat, ai să mături şi mai încolo om vedea”. Şi timpul trecea, trecea, copilul le făcea cu răbdare şi sârg pe toate.
Dar iată că vine o zi, după mult timp, când bătrânul mănăstirii îl întrebă pe neaşteptate: Cum merge, cum îţi e?” “Mi-e foarte bine”, răspunse puştiul. “Am de toate.” Şi-apoi tăcu, închizându-se în sine. Bătrînul îi simţi liniştea şi îl iscodi în continuare. “Parcă ai ascunde ceva în suflet, aşa ai tăcut.. Spune-mi cinstit, totul, până la capăt. Îţi lipseşte ceva?” “Mie…, nimic, se hotărî într-un târziu puştiul să răspundă, dar este acolo, în clădirea aia mare, un frate de-al nostru, tot aşa, cu barbă şi plete, ce stă legat, întins pe o cruce, şi nu poate să se mişte, şi nimeni nu-i duce de mâncare. De ce nu vine şi el la masă?”, ridică puştiul ochii din pământ, privindu-l pentru prima dată pătrunzător pe bătrân. Părintele simţi că trebuie să tacă. Aşa că lăsă liniştea să vorbească. “Da, aşa i-am dat noi canon, acolo l-am lăsat noi să stea, pentru că nu a măturat cum trebuie şi n-a făcut curat ca lumea”, se-auzi vocea unui monah, care stătea în apropiere şi care auzise discuţia. Îngerul tăcerii, care tocmai se aşezase pe umerii puştiului, dispăru. “Acolo vei ajunge şi tu, dacă nu faci treabă cum trebuie”, se-auzi vocea monahului.
Dintr-o dată, spune povestea, păcatul ăl bun s-a strecurat în inima copilului.
Era primul pas către Rai, ce se numea iubire.
Mai târziu, către seară, copilaşul se strecură nevăzut la bucătăria mănăstirii, fură ceva de mâncare şi, fără să fie observat de nimeni, intră în biserică şi o puse jos, la picioarele Fratelui atârnat de cruce. “Hai, vino să mănânci!”, îi zice puştiul, uitându-se îngrijorat în stânga şi în dreapta. Hai, că nu ştie nimeni!” Şi Fratele coboară. Un zâmbet avea pe buze şi, mângâindu-l pe puşti pe frunte, acesta nu-şi dădu seama că biserica toată se umplu de o lumină nemaivăzută şi că uşile ei se ferecaseră pe dinăuntru.
Apoi, ca şi când s-ar fi cunoscut demult, au început să râdă şi să glumească, cum nu mai făcuse puştiul niciodată în viaţa lui. Era atât de fericit că-şi găsise un prieten!
Dar el nu ştia că urcase a doua treaptă a Raiului: prietenia.
Azi aşa, mâine aşa, însă fraţii ceilalţi din mănăstire au început să se întrebe: “Unde-i copilul? Ce face? De ce lipseşte seara mereu dintre noi?” Apoi, curioşi, au început să-l caute prin toată mănăstirea. Numai biserica nu fusese controlată; şi-atunci s-au repezit spre ea dar, spre mirarea lor, pentru prima oară nu i-au putut deschide uşile. Atunci au încercat să se uite pe gaura cheii şi, în clipa aceea, o lumină puternică i-a orbit. Nemaiştiind ce să facă, au stat aşa, înfricoşaţi, după zidurile groase ale bisericii, aşteptând până noaptea târziu, când copilul a ieşit. “Ce-ai făcut înăuntru?”, se repeziseră ei ca un stol de păsări negre asupra lui. “N-am făcut nimic”, răspunse puştiul tremurând. “Minţi! Spune ce-ai făcut?”, l-au întrebat din nou călugării furioşi. “Am furat mâncare şi am dus-o Fratelui ce stătea pe cruce”, răspunse copilul înspăimântat. “Care Frate?”, au întrebat, nedumeriţi, pentru prima dată, monahii. “Cel ce stă legat de cruce şi nimeni nu-i dă de mâncare”, răspunse puştiul. “Şi ce-a făcut Fratele?”, au întrebat tulburaţi călugării. “A coborât şi-a mâncat”, răspunse dintr-o suflare puştiul.
Şi, în clipa aceea, toţi cei din jurul copilului au căzut în genunchi. Mare fu apoi spaima pe bătrânul mănăstirii, aflând toate acestea. Egumenul începu şi el, la rândul lui, să tremure şi, cu lacrimi în ochi, îi spuse copilului: “Spune-i Fratelui cel Mare că îl rog să mă primească şi pe mine la masă…” “Am să-i spun!, răspunse copilul bucuros, dar acum pot să iau mâncare de la bucătărie?” “Da, poţi să iei cât vrei”, răspunse tremurând egumenul.
Şi seara din nou coborî peste mănăstire, iar puştiul, de data aceasta cu mâncarea luată de la bucătărie, se îndrepta vesel spre biserică. “Hai să mănânci!”, îi strigă el, mai vesel ca oricând. Şi, din nou, Fratele cel Mare coborî de pe cruce, îl mângâie şi biserica se umplu de lumină. Ca de obicei, uşile se ferecaseră ca de la sine. Apoi câte glume şi câtă veselie în jurul celor doi! Dar, printre lacrimile de râs, puştiul şi-a adus aminte de rugămintea egumenului. “Frate, îi spuse el, bunicul cel mare, de-aici, din mănăstire, ar dori şi el să-l primeşti la masă”.
Şi, pentru prima oară, faţa Prietenului său mai mare se întristă. Privea undeva, jos. “Vezi firimiturile astea, de pe masă?, îi spuse, într-un târziu, Fratele cel Mare. Sunt cu mult mai puţine decît păcatele lui… Nu poate să vină”. “Nu poate să vină?”, rămase uimit copilul. “Nu!”, fu răspunsul scurt al Fratelui.
Şi apoi, din nou, fruntea lor s-a descreţit şi-au început să râdă şi să glumească. Într-un târziu, copilul şi-a luat la revedere de la Fratele cel Mare şi s-a dus spre chilia egumenului, unde acesta îl aştepta tremurând. “Ce-a zis Fratele?”, întrebă acesta, gâtuit de emoţie. “A zis că nu te poate primi!”, răspunse copilul. “De ce?”, întrebă înspăimântat egumenul. “Mi-a spus că ai mai multe păcate decât toate firimiturile de pâine căzute pe masă”.
Şi atunci el, egumenul, se prăbuşi în genunchi, într-un hohot de plâns. “Spune-i să mă ierte, spune-i că-l rog din tot sufletul meu să mă ierte” Şi, cu un gest disperat, se agăţă de copilaş. Acesta îl privi surprins şi-i spuse: “Bine, am să-l rog din nou şi mâine!”
Grea noapte pentru egumen! Cu zvârcoliri şi gemete de pocăinţă. Copilul însă dormi liniştit. Şi, din nou, treaba obişnuită prin mănăstire. Dar toţi se făceau că lucrează. Aşteptau seara, căci ea putea să aducă iertarea. “Pot să iau mâncare?”, întrebă, cu nevinovăţie, copilul la bucătărie. “Poţi”, îi spuse monahul, şi-i umplu cu mâna tremurândă vasul. Apoi, cu paşi mici, ca să nu răstoarne prea-plinul de mâncare, copilul intră din nou în biserică. “Hai să mâncăm!”, spuse el Fratelui cel Mare. “Hai!”, răspunse acesta, îndreptându-se spre el.
Şi câte jocuri, câte glume au urmat! Apoi, în mijlocul veseliei, copilul îşi aduse brusc aminte: “Te roagă egumenul să-l ierţi… şi să-l primeşti şi pe el la masă!…”
Tristeţea se aşeză între ei. De data aceasta, copilul privi singur firimiturile de pâine de pe masă: erau parcă mai multe. “Am înţeles…, spuse copilul, nu se poate…” “Da, nu se poate”, răspunse Fratele cel Mare.
Şi atunci, păcatul cel bun coborî din nou în inima copilului şi acesta îndrăzni. “Dar Tu nu te gândeşti că acum mănânci din mila lui?”, îi spuse, cu curaj, copilul, pentru prima oară. Şi sufletul Prietenului său mai mare fu mişcat din nou. Acesta îi văzu din nou inima lui bună. “Bine, spuse, după o lungă tăcere, Fratele cel Mare, spune-i că peste opt zile am să-l primesc la masă…”
Ce bucurie pe egumenul mănăstirii, când, târziu în noapte, copilul îi spusese! Şi cele opt zile trecură. Pentru el, pentru bătrân, în post şi rugăciune şi, mai ales, în multă pocăinţă. A opta zi, dis-de-dimineaţă clopotele băteau. “De ce?”, întrebă nedumerit copilul. “Bătrânul a plecat la Domnul”, i-au spus călugării, care deja se pregăteau pentru înmormântare. Şi atunci copilul văzu!
Vedea cum, la masa Prietenului său cel Mare, stătea fericit, cu lacrimi în ochi, egumenul, chiar el. Mâncaseră dimpreună. Pe masă nu mai era nici o firimitură, Mântuitorul îl iertase.
“Am văzut Raiul! striga fericit copilul, prin mănăstire. Am văzut Raiul!”, repeta el, pentru fiecare monah în parte. “Nu se poate! strigau aceştia. Cum arată?” “E plin de iertare”, murmura copilul. O seara placuta !

66 pluss LECTIE PENTRU BARBATI ! Va spun un lucru strict secret
M-am abonat la internet
In prima zi de stat pe chat
9 gagici am agatat

Si le-am chemat la 7 fix
La barul din cartierul X
Cand le-am zarit pe toate 9
Doamne, parc-am intrat la ZOO

Prima-i bruneta cu par drept
Pe maini, pe fatza si pe piept
Si m-a privit zimbind usor
Trantita intr-un carucior

A doua insa m-a uimit
Cu nasul ei cel ascutit
Putea sa taie castraveti
Dintr-un judetz in alt judetz

A treia mi-a rinjit cuminte
Cu gura fara nici un dinte
C-un jet de stropi s-a prezentat:
"Salut, sunt Silvia Scarlat"

A patra tipa cred c-avea
Vreo 4 tone si ceva
Din fusta-i stramta de nailon
Faceai trei huse la camion

Pe-a cincea n-o vedeam de loc
Doua grisine-n virf c-un smoc
Spre mine cand s-a indreptat
De la efort a lesinat

A sasea-i buna, ma incita
Insa de-a saptea e lipita
Vai ce mirifice fapturi
Trei maini, un ochi si doua guri

A opta arata beton
Proptita-n carja si-n baston
La 83 de ani si-un pic
Mi-a zis c-ar vrea sa-i fiu gagic

A noua tipa, dragii mei,
Te dizolvai in ochii ei
"Eu sunt Marina " mi-a soptit
O noapte-ntreaga ne-am iubit

Acuma daca vreti sa stiti
De ce am ochii obositi
Si merg mai cracanat putin
Marina mea era... Marin O saptamina linistita !

65 ! 235 ! Dragostea imatura spune ·Te iubesc pentru ca am nevoie de tine·. Dragostea matura spune ·Am nevoie de tine pentru ca te iubesc·. (Erich Fromm)

O seara frumoasa !

64 pluss !Pretuieste-i pe cei care sunt alaturi de tine cu adevarat,pentru ca atunci cand ei nu vor mai fii,tristetea va mai castiga o lupta,iar tu te vei inchide si mai mult in tine.Nimic nu este pentru TOTDEAUNA....! Un weekend minunat !

buna!
Ce mai faci?
Esti bine?
O seara placuta in continuare.

plusik....un weekend cu mult soare atit pe cer cat si in suflet!

PLUS
Nu lua viata in serios niciodata. Oricum nimeni nu iese din ea viu
Toată lumea vrea să meargă în Rai, dar nimeni nu vrea să moară.

58 pluss si o saptamana placuta ,fara griji dar cu placeri!

57 sa ai o zi placuta

O ZI FRUMOASA SA AI PLUSS

Ma numesc numai LORELEI . Legenda spune ca am ucis .
Anii mei tineri au sunat a cantec , dar am trecut pe langa ei cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear . Mi-e sufletul ca tufisul Paiurului pe coasta Marii Negre : numai ghimpi curbicare-au incununat odata fruntea lui Hristos .
A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matase al curcubeului ; cu el imi incing mijlocul si ma duc.
( Lorelei)
PLUS …………

Daca judeci oamenii, nu vei avea suficient timp sa-i iubesti. (Maica Tereza)
O seara frumoasa!

Mersi de vizita!! Numai bine!

55 salutam TIMISOARA

plusik

o seara cat mai placuta si o saptamana usoara.

plusi si o seara placuta

51
Oseara placuta in continuarae!

hello! ce faci?o seara placuta in continuare!

plusik

plusik..

Dezbracatul femeilor"Potrivit unor cercetari recente, femeile spun ca se simt mai comfortabil daca se dezbraca in fata unui barbat, decat daca ar face-o in fata unei femei. Aceasta din cauza ca femeile sunt foarte critice, in timp ce barbatii sunt doar recunoscatori."

Dumnezeu

Oamenii bogati au facut icoane,
catapitezme-aurite si strane,
insa Dumnezeu n-a venit
in locul astfel ingradit.

Bogatii stateau grosi, impovarati
si se uitau la sfintii frumos imbracati.

In vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci,
facindu-i sa-nfloreasca. Fugea la saraci,
cerindu-le mamaliga si ceapa.
Era cind cimpie verde, cind apa.
Alteori se facea mic
si s-ascundea in floarea de finic,
ori s-apuca sa creasca-n papusoaie,
s-ajute furnicile la musuroaie,
sa dea pamintului mana si ploaie.

Avea atitea de facut Dumnezeu,
si oamenii il plictiseau mereu,
cerind unul pentru altul rau.
Ii auzea strigind: "Pamintul meu..."
Ii vedea punind semn de hotar,
ciopirtind, impartind minunatul dar.

Atunci se supara. Pornea furtuna.
Cu seceta si ploaie-nghetata lovind intr-una,se facea mare
si-nfricosat,
ca muntele cu paduri imbracat.
Pina venea o pasare la el.
Codobatura, sau un porumbel,
si spunea: "Doamne, mi-a cazut puiul jos.
Zi sa se faca iara frumos,
sa rasara soarele si sa-l gasesc..."

"Faca-se voia ta, sol pasaresc..."
Si Dumnezeu punea fulgeru-n teaca
si s-apuca alte lucruri sa faca.

UN PLUS…….DE NOAPTE BUNA SI O SAPTAMANA MINUNATA

o saptamna frumoasa iti doresc

MULTUMESC!
PENTRU TINE , AZI , DOAR........PLUS

plus

iti doresc un weekend placut cu plus!!