Sprijin pentru oamenii strazii

Click aici pentru Galeria Foto (1 foto)

Cand se lasa intunericul, oamenii strazii au un adapost unde ii asteapta un pat si o masa calda, dar si asistenti sociali care sa-i ajute.



In fiecare seara, deschid poarta pentru aproape o suta de oameni ai strazii, au grija ca ei sa aiba un acoperis deasupra capului, o farfurie calda cu mancare si un pat curat unde sa se odihneasca. Asistentii sociali de la azilul de noapte isi fac meseria in primul rand din pasiune.

Lucreaza de ani de zile cu oameni ai strazii, adulti cu problemele grele, batrani, copii sau chiar cu familii intregi. Majoritatea au inceput ca voluntari. In fiecare seara se lupta cu soarta unor oameni pe care incearca sa-i ajute sa treaca peste greutati.

„Trebuie sa lucrezi si cu sufletul“

Pe strada Brancoveanu functioneaza, de aproape sapte ani, un azil de noapte. Este mai mult ca sigur cel mai ieftin hotel din oras, pentru ca in fiecare seara, pentru un pat si o masa se plateste doar 50 de bani. Cand se lasa noaptea, aici se aduna zeci de persoane care stau la coada sa intre. Regulile sunt insa stricte. Nimeni nu are voie sa intre baut sau drogat, nici cu bautura la el.

La intrare, ii asteapta Marius si Petre, care incaseaza taxa simbolica de 50 de bani. Marius Burtea lucreaza aici de cand s-a infiintat centrul, el a fost mai intai voluntar la o cantina sociala a Bisericii Catolice din Piata Balcescu, unde a prins drag de oamenii cu care a lucrat. Cand s-a deschis azilul de noapte, a fost pus in fata unei noi provocari, i s-a oferit posibilitatea sa-l coordoneze.

„Trebuie sa simti ca ti se potriveste, trebuie sa lucrezi si cu sufletul”, explica Marius. Ani de zile, el a lucrat sute de persoane, multi au reusit in viata, dar foarte multi sunt acum tot acolo de unde au plecat. S-a bucurat cand a auzit ca un fost beneficiar al azilului a ajuns asociat intr-o firma, apoi si-a deschis afacerea lui.

„E un succes si simt cum creste sufletul in tine. M-am intalnit cu el si mi-a multumit, zice ca fara mine nu ar fi ajuns. Asa, iti mai incarci bateriile”, ne povesteste Marius, zambind. „De multe ori ii inveti lucruri foarte simple, apoi cand ajung sa isi negocieze salariul cu angajatul, te simti tu mandru”, spune Marius.

Usi inchise pentru oamenii strazii

Totusi, exista si momente in care tanarul simte ca nu mai stie ce sa faca, se loveste de usi inchise. „Avem o fata de pe strada, adusa aici de cateva luni, e cu un blocaj psihic. Nu mananca, nu vorbeste, nu se deplaseaza, sta doar in pat. Nu am stiut cum o cheama, i-am gasit cu greu familia, dar nu s-a mai interesat de ea. Acum ne-am chinuit sa ii facem acte si sa o internam undeva sa poata avea ingrijire specializat”, povesteste Marius

El se lupta cu birocratia de mai bine de jumatate de an, ca tanara sa poata fi internata intr-un spital. „E greu si pentru oamenii din casa, dar cei de pe strada se ajuta mult intre ei, ea e la pat de cateva luni bune, si o spala”, explica el. Stie insa ca toata munca lui si a celorlalti poate fi in van.

„Lupti, te chinui, dar maine poate sa se ridice si sa dispara”, spune Marius cu putin regret, pentru ca stie despre ce vorbeste. „Trebuie sa te detasezi dar nu merge tot timpul, dar cum lucrez de mult, am mai invatat“, ne spune el „reteta“ supravietuirii pe care o aplica in fiecare seara petrecuta la adapostul de noapte.

Domnul Petrica

Petre lucreaza si el la azilul de noapte. Acum este student la Psihologie dar doarme in fiecare noapte intr-o camera separata din azil, pe o canapea. Si el a lucrat ca voluntar, inainte, la cantina sociala, apoi, a aflat ca e un post liber, pe timp de noapte si nu a stat pe ganduri. Desi are doar 24 de ani, cei mai in varsta ii spun „domnul Petrica”, pentru ca il considera cel mai responsabil, cel care se ocupa ca lor sa le fie bine. A prins tare drag de copii si asta l-a uimit si pe tatal lui, care a venit o singura data sa vada unde lucreaza. A vazut cum cei mici ii sar in brate ca sa se joace cu ei, si atunci s-a mai linistit.

Azilul de noapte al Fundatiei Caritas functioneaza din 2000 si acum are o capacitate de aproximativ o suta de persoane. Regulile adapostului sunt foarte stricte, sunt dormitoare separate pentru femei si barbati, programari la dus, la curatenie si la ajutat la bucatarie.